Distracţia necenzurată, gâdilatul simţurilor, superficialitatea zăludă sunt toate întristătoare feţe ale lumii în care trăim, o lume plină de tineri ce trăiesc bezmetic, ba îngropaţi în cotidian, abia răzbind să-şi încropească un trai semi-decent, ba trăind mizerbil şi zgomotos dintr-o distracţie într-alta.
Vă veţi întreba ce are a face această constatare sumbră cu facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Emanuel” şi pledoaria pentru ca dumneavoastră să o urmaţi.
Vă asigur că nu mi-e străin acel sistem de prejudecăţi care funcţionează de minune când vine vorba de ierarhia universităţilor din ţară, o ierarhie construită în general după ureche, din auzite şi răs-auzite, în absenţa unor evaluări temeinice. Şi într-adevăr, într-un fel sună Cluj şi într-un cu totul şi cu totul alt fel sună Oradea. Bucureşti sună sublim, Oradea sună mărunt. Timişoara sună bine, Oradea sună binişor. Iaşi sună grandios, Oradea sună minor. Nu voi apăra sonoritatea Universităţii „Emanuel” din Oradea, voi spune doar că aceste aprecieri, chiar dacă ascund uneori sâmburi de adevăr, sunt nimic mai mult decât prejudecăţi. Şi prejudecăţile sunt întodeauna exemple de gândire superficială.
Am fost şi eu asaltat de prejudecăţi pe vremea când stăteam în cumpănă încercând să decid asupra mediului în care să-mi continui formarea. Aveam în minte Clujul şi eram hotărât să urmez cursurile facultăţii de litere de acolo. Dar când momentul real al deciziei a venit, nu aveam pacea necesară, nici sentimentul acela puternic de încredinţare că păşesc în direcţia cea bună. Şi atunci, Dumnezeu mi-a cristalizat un principiu fundamental la care ţin în viaţă: orice demers înspre cultură, orice angajament faţă de lumea ideilor profane fără un solid fundament teologic şi fără un scop invariabil de a-L prezenta pe El în toată gloria Lui şi de a rămâne veşnic un agent eficace al lărgirii Împărăţiei Lui este van şi, în definitiv, duce la moarte. Atunci, Universitatea „Emanuel” cu specializarea Litere a prins contur în mintea mea. Am înţeles beneficiile şi binecuvântările împletirii celor două domenii de studiu: ideea laică cu adevărul Scripturii.
Şansa unei duble deschideri spre studiul filologic şi spre „regina ştiinţelor”, teologia, nu trebuie ratată. Vă oferă un orizont larg. Desigur, veţi descoperi voi înşivă nedesăvârşirea, nedesăvârşirea individuală (a viitorilor colegi, profesori, îndrumători etc.), instituţională, spirituală, dar dezamăgirile şi frustrările vor putea fi anulate de conştientizarea oportunităţilor care vă stau înainte în acest mediu.
Lumea, în aspectele pe care le-am înşirat mai devreme, are astăzi mare nevoie de oameni profunzi, oameni cu ştiinţă temeinică, oameni iubitori de carte şi cuvinte, dar mai ales devotaţi cauzei lui Cristos. Apaţinem unui Dumnezeu mare, sfânt, înţelept şi fără margini şi totuşi Îl prezentăm ca pe unul mărunt, neputincios, monoton. E timpul să se ridice tineri şi să îl ducă pe Dumnezeu în arena ideii, a culturii, a literaturii să-i apere Numele şi să-I dezvăluie splendoarea.
Secţia de Litere vă dă posibilitatea să îmbinaţi studiul teologiei cu studiul limbii şi al literaturii române ori engleze sau limbile clasice.
Vă îndemn să veniţi la Oradea, la facultatea de litere cu aşteptări mari, foarte mari…de la voi înşivă!
Ori de câte ori vii într-un mediu aşteptând totul din exterior, fără a a avea disponibilitatea de a investi totul din interior, ai toate şansele unei triste ratări înspre mediocritate. Când cuplezi resursele interioare la suficientele resurse exterioare – pe care le vei găsi atât în biblioteca „generoasă” a Universităţii, cât şi în oamenii pregătiţi şi deschişi spre relaţii de ucenicie – ai mari, mari şanse să îţi făureşti un nume şi un destin fericit împreună cu Dumnezeu.
Natan Mladin,
Student Litere, anul III
